Ultima zi,prima zi din ultimele doua saptamani.
Ziua care ma impinge de la spate,prima zi cu vointa proprie,ultima zi de confort total.Zi cu mare incarcatura,de bune si rele,osciland intre melancolie si voiosie.
As fi prea mediocra,prea nomala sa ma rezum la un singur tip de sentiment,deacord?
Experimentezi combinatia,iti plangi haosul creat.
Exprimandu-mi din nou nehotararea, numind-o atat prima,cat si ultima zi,ma opresc la linia de plutire.E zi de balans.E innorat,balanta tinde sa se incline catre intuneric,apoi imi amintesc cat iubesc vremea asta si in ce fel ma inspira,iar balanta se inclina din nou.
Si asa ii mentin un flux continuu.Ii ofer cel mai pretios si epuizant pshic combustibil psibil:emotii si incertitudine,omogenizate in proportii egale.
Iar in valtoarea resimtita zi de zi am momente de luciditate.Momente simple,de privit inainte,cu puls scazut,sperante create provizoriu,ce palesc impreuna cu momentul.
Apoi celalalt eu isi revendica locul,izolandu-mi pacea,pastrand-o parca pentru clipele de ascendenta,pentru ca,ma apoi sa ma cufunde in vesnicul regres total.
Tare nu?N-ai inteles nimic.