Ironia vietii te mai indeamna sa-ti doresti si sa speri la coincidente.Prostesc ce-i drept,dar pentru un hibrid alterat al propriului eu categorisit drept ghinionist,este considerat etic intru totul.Chiar o ultima speranta daca imi permiteti sa-l compatimesc.
Si zilele calduroase parca i-ar fi prielnice.Nu fac decat sa musamalizeze lipsa lui de..tot.
Si daca ar avea putin noroc ar putea spera la haos.Haos ar fi in mintea lui goala,timpul ar concretiza ceva.Nebunia,daca altfel nu se poate.
Auzi?Poate,poate ii dai si lui ceva.Bietul ghinionist ce te face sa-i fi recunoscator ursitoarei tale.Probabil singura fiinta ce te face sa te simti bine in pielea ta.Si tu il privesti ca pe o mobila.Si el tot in gol priveste,dar macar are o scuza.
La o adica..sufera de o boala incurabila.
Si mai stii ce?Nu-ti mai plimba mana prin parul tau perfect,ca nu esti capabil nici invidie sa starnesti.Corpul sau imobil,rigid si rece chiar si pe canicula nu vede mai departe de gaura sa neagra.Nu plange,nu rade.Traieste inconjurat doar de el insusi,se respira,se devoreaza.
Si nu am urat niciodata ceva mai mult ca resemnarea si cei ce se lasa imbratisati de ea.Frica de viata,suflu taiat.
In afara de suferinta,nu mai inteleg nimic.
Damien Rice - I Remember
Asculta mai multe audio Muzica
[Facand abstractie de ce am scris mai sus,as avea o rugaminte.Inainte de a incepe sa cititi porniti melodia.Motivul il gasesc simplu:nici eu nu incep sa scriu inainte sa o gasesc.Multumesc.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu