Aici,acum.

S-au darmat toate barierele.Uneori e greu sa faci o schimbare.Uneori e greu sa te multumesti cu mai putin.
Daruiesti prea mult si primesti prea putin..
Cred ca in asta consta slutirea sentimentelor,trecerea timpului.
Multe batalii pierdute,sondate cu multe lacrimi varsate.Azi lacrimile nu sunt decat impuls.
Regret ca tot ce se desfasoara in viata noastra se intampla in timp real.Nu poti da stop cadru,zoom pe sarut,nu poti privi nici adierea vantului in parul ei cu incetinitoarul,nici replay de 1000 de ori pe primul ‘te iubesc’.
Cred ca de aceea am fost inzestrati cu atata spatiu in minte.Dumnezeu a incercat sa se disculpe pentru simplitatea timpului.
As vrea sa am o cochilie ca cea a melcului.Sa ma retrag ori de cate ori sunt vatamata. Dar eu sunt in camp deschis cu furtuna in fata mea.
Da,dar creste pulsul si adrenalina.Nu asta-mi doaream?
..si acum imi aduc aminte de un post vechi al meu.Ceva despre viata,dorinta si fantana blestemata.
Mda.Stiam eu ce stiam.