Fata lui tati.

-Tata?
-Da.
-Mi-am amintit ca vroiam sa-ti spun ceva:

Mai stii tata cand nu te iertam doua saptamani ca ma lasai cu lacrimile siroaie pe obraji la bunica,la tara?
Cand nu intelegeam de ce nu poti fi tot timpul cu mine?
Cand ma culcam seara de seara cu bluza ta alba cu dugi late,verzi,langa capul meu?

Si cum mi-a zis o data si mi-a fost imposibil sa mai uit:'Tu trebuia sa fi mereu diferita.La serbari toate vroiau sa fie printese,numai tu te costumai in caine.Ti-era tie mila de Catelusul Schiop'.
Si sa stii tata,ca asa era.De la tine am invatat ce cel mai bun e cel diferit.
El imi interzice.El face.El desface.El ma amuza.El ma supara.El se mandreste cel mai bine cu mine.El vroiam eu sa fiu in copilarie.El le stie pe toate.El nu stie nimic.El tace.El spune tot ce trebuie auzit.
Noi doi suntem identici,desi imi dai impresia ca ma subestimezi uneori.Iar eu tac si ti-am demonstrat de fiecare data.Si nu ne intelegem intotdeauna perfect.Dar are intotdeauna dreptate si el mi-a schimbat mie rationamentul.
Il acuzam candva de neglijenta,dar acum mi-am dat seama ca m-a invatat sa gandesc singura.M-a pregatit pentru ceea ce va urma.Si a facut-o bine.
Nu i-am spus niciodata cat de mult il apreciez,cuvantul 'iubesc' paleste in fata sentimentelor mele pentru el.Si ma caiesc dese ori ca nu stie.Dar el sigur stie.

A cui esti tu?
Sunt fata lu' tata.